Heb 12 | RonNTR | STEP | De aceea, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne stă înainte.

Hebrews 12

Dumnezeu Își disciplinează fiii

1 De aceea, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne stă înainte. 2 Să privim țintă la Isus, Inițiatorul credinței și Cel Ce desăvârșește credința, Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu-i rușinea, și S-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Gândiți-vă bine la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire din partea păcătoșilor, ca să nu vă descurajați în sufletele voastre și să obosiți.

4 Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 și ați uitat îndemnul pe care vi-l dă ca unor fii:

„Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului,
nici nu te descuraja când ești mustrat de El,
6 căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubește
și-l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește“ ^{▼▼Autorul citează din Prov. 3:11-12, în versiunea LXX.}.
7 Să îndurați având în vedere disciplinarea. Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? 8 Dar dacă sunteți scutiți de disciplinare, la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii. 9 Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui. 11 Orice disciplinare nu pare în prezent un motiv de bucurie, ci mai degrabă un motiv de întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.

12 De aceea, întăriți-vă brațele obosite și genunchii slăbiți! 13 „Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“ ^{▼▼Autorul citează din Prov. 4:26, în versiunea LXX.}, pentru ca șchiopul să nu-și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat.

14 Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. 15 Aveți grijă ca nu cumva vreunul să ducă lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să crească vreo rădăcină de amărăciune, care să provoace durere, iar prin ea mulți să fie pângăriți, 16 ca nu cumva vreunul să fie imoral sau lumesc ca Esau, care, pentru o mâncare, și-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi știți că, mai târziu, când a dorit să moștenească binecuvântarea, a fost respins, căci n-a mai găsit loc pentru pocăință, chiar dacă a căutat binecuvântarea cu lacrimi.

18 Căci nu v-ați apropiat de ceea ce poate fi atins, de ceea ce este cuprins de foc, de întuneric, negură și furtună, 19 nici de sunet de trâmbiță sau de un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească – 20 pentru că n-au putut îndura ce s-a poruncit: „Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre!“ ^{▼▼Vezi Ex. 19:12-13.}; 21 priveliștea aceea era atât de înfricoșătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat și tremur!“ ^{▼▼Vezi Deut. 9:19.} – 22 ci v-ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri adunați pentru sărbătoare, 23 de Biserica întâilor născuți scriși în Ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile desăvârșite ale celor drepți, 24 de Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și de sângele stropit, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.

25 Aveți grijă să nu-L respingeți pe Cel Ce vă vorbește! Căci, dacă n-au scăpat aceia care L-au respins pe Cel Ce i-a avertizat pe pământ, cu atât mai mult nici noi nu vom scăpa, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ne avertizează din Ceruri, 26 al Cărui glas a clătinat atunci pământul, dar Care acum a promis, zicând: „Voi clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul“ ^{▼▼Vezi Hag. 2:6.}. 27 Cuvintele „încă o dată“arată înlăturarea lucrurilor „clătinate“, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână lucrurile care nu pot fi clătinate.

28 De aceea, fiindcă primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să avem în inimile noastre o mulțumire prin care să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod plăcut, cu evlavie și reverență, 29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“ ^{▼▼Vezi Deut. 4:24.}.